Otita la pisici

Aparatul auditiv felin, atunci când funcționează corect, este extrem de eficient. În timp ce urechea umană poate să capteze sunete cuprinse între 16 și 20 de kilohertzi, urechea pisicii poate să capteze semnale sonore de până la 60 de kiloherzi. Printre toate afecțiunile care pot să apară la nivelul urechii externe, cea mai frecventă este otita externă, o infecție a canalului exterior care va produce hipersecreție de cerumen, distrucție tisulară și poate conduce la surditate permanentă, dacă este lăsată netratată. Printre cauzele care duc la otită se pot enumera: paraziți, miceți, corpuri străine, utilizarea de substanțe iritante pentru curățarea urechii sau alergii ori infecții etc.

Simptome:

  • schimbări în comportamentul pisicii:
    • ticuri – pisica își mișcă urechile sacadat sau scutură violent din cap;
    • scărpinat violent în zona urechilor și uneori (datorită durerii provocate de scărpinatul anterior) scărpinat în zonele apropiate (sub ureche, pe gât etc.);
    • toaletare persistentă a urechii – pisica își „spală” urechile cu mai multă insistență, de mai multe ori pe zi și cu mai multă grijă decât de obicei.
  • schimbări de postură:
    • pisica își ține o ureche (sau amândouă) într-o poziție anormală (pleoștită, dată pe spate),
    • pisica își ține capul aplecat spre partea cu urechea care o doare (în cazul în care, în urma scărpinatului, și-a produs leziuni dureroase în zona urechii sau în ureche).
  • modificări ale aspectului, conținutului și mirosului urechii:
    • cantitatea de cerumen este crescută și pisica necesită curățarea urechilor din ce în ce mai des;
    • cerumenul își modifică culoarea, devenind cafeniu sau, în infestații masive, aproape negru;
    • urechile degajă un miros neplăcut, greu,
    • suprafețele curate ale urechii sunt iritate în urma scărpinatului și în zonele infestate se formează coji maronii la suprafața pielii, care se descuamează și se amestecă cu cerumenul în exces.

Cea mai frecventă cauză a otitelor externe la pisici sunt paraziții (Otodectes cynotis), vizibili cu otoscopul. Fiecare individ are un ciclu de viață de aproximativ 3 săptămâni. Aceștia cauzează inflamație și iritație, putând infecta canalul extern și intern al urechii. Infecția produce o acumulare de material închis la culoare asemănător zațului de cafea și urechea este extrem de pruriginoasă, pisica scărpinându-se extrem de agresiv pe pavilionul urechii. Mai multe detalii despre râia auriculară puteți găsi aici.

Un alt organism care poate cauza otită externă este un fung unicelular numit Malassezia. Toate felinele prezintă în mod natural malassezia la nivelul urechii, însă, datorită unor schimbări ale florei locale acestea se pot înmulți și provoca infecții. Dacă infecția nu este tratată corespunzător, aceasta se poate extinde până la nivelul urechii medii și a celei interne, conducând spre surditate totală. De asemenea în urechea internă se află aparatul vestibular care coordonează echilibrul animalului. Dacă acesta este lezionat, atunci pisica dumneavoastră va suferi de pierderi ale echilibrului, menținerea capului în poziții nenaturale și dezorientare. De asemenea, otita externă poate fi cauzată de agenți bacterinei, care de obicei se asociază cu infecția fungica (Malassezia).

Diagnosticarea afecțiunii se face în urma unui examen fizic complet (pentru a elimina alte afecțiuni concurente trebuie aflat istoricul medical al animalului) și nu în cele din urmă un examen al urechii afectate. Astfel, urechea va fi examinată cu un otoscop pentru a vedea severitatea leziunilor și dacă timpanul este sau nu afectat. Din urechea afectată se vor recolta probe pentru examenul microscopic pentru a determina exact cauza otitei. Dacă nu se identifică exact cauza, nu poate fi instituit un tratament adecvat. Tratamentul otitelor este unul de lungă durată și care trebuie respectat cu strictețe. Uneori, pentru a evita gratajul animalul trebuie să poarte timp de câteva zile până la câteva săptămâni guler de protecție.