Ce trebuie să știm depre dirofilarioză?
Este produsă de viermi din speciile Dirofilaria immitis și Dirofilaria repens, afectând câinii, pisicile și accidental omul.
- Dirofilaria immitis este cea mai periculoasă datorită localizării ei la nivelul inimii și arterei pulmonare (din această cauză se mai numesc „viermii cardiaci”)
- Dirofilaria repens afectează țesutul cutanat și organele periferice (de exemplu ochii).
Răspândirea bolii
- era o boală specifică țărilor tropicale și mediteraneene
- datorită schimbărilor climatice, gazdelor accidentale (din care poate face parte și omul) și a mișcării animalelor (câinii și pisicile călătoresc din ce in ce mai mult, sunt luați de stăpâni în concedii, sunt cumpărați de la canise sau felise din alte țări, etc), este din ce în ce mai întâlnită la companionii noștri blănoși.
- în 2007 în județul Tulcea incidența bolii la câine era de 33.7%, iar în 2016 dirofilarioza era prezentă la 60% din câinii comunitari din județul Galați, 12% din Vaslui și 7.7% din Iași.
- Din aceste date putem deduce faptul că incidența bolii este în creștere la noi în țară
De cine este transmisă?
- boala este transmisă prin înțepătură de țânțar;
- există 70 de specii de țânțari care transmit filariile;
- nu se transmite de la câine la câine, nici prin transfuzie sangvină, nici transplacentar (de la mamă la făt).
Semne clinice ale bolii
- cel mai frecvent evoluează fără semne clinice fiind depistată accidental (microscopic – observarea microfilariilor în sânge sau testul rapid – care de obicei se face la controalele periodice)
- semnele clinice sunt: lipsa poftei de mâncare, pierderea în greutate, slăbire, ascită (lichid în abdomen), edeme, tahicardie, splenomegalie, hematurie (urinare cu sânge), animalul evită deplasarea, manifestă instabilitate pe trenul posterior, pareze – paralizii. Alteori boala se manifestă prin: tuse uneori cu strii de sânge, epistaxis (secreții sangvinolente nazale), hemoptizie, secreţii oculo-nazale purulente. Manifestările cutanate sunt și ele prezente uneori: eritem cutanat şi prurit intens, uneori până la eczeme umede, cu localizări şi întinderi variabile, căderea părului cu zone de alopecie.
Principalele consecințe ale bolii nediagnosticate la timp
- Hipertensiune pulmonară – pneumonie
- Insuficiența cardiacă dreaptă congestivă – paraziţii ajung în atrii și ventricule şi interferează cu funcţionarea valvulelor cardiace
- Boala hepatică şi renală – paraziţii pot ajunge în vena cavă caudală, determinând insuficiență – colaps hepatic şi renal. Complexele Ag-Ac produse precipită în glomerulii renali şi determină glomerulonefrite şi insuficienţă renală.
- Sindromul Caval- se manifestă prin hemoliza intravasculară (consecutiv apare hemoglobinuria), şoc cardiac, hipotensiune şi moartea.
În urma examenului clinic se stabilește categoria de risc în care se încadrează pacienţii:
- Risc scăzut: câinii cu semne minime sau inaparente radiologic, fără modificări ale analizelor sangvine şi fără simptome de boală. Ei pot prezenta ocazional tuse, oboseală la efort moderat, dar fără modificări ale radiografiilor toracice.
- Risc moderat: câinii cu semne minime, tuse ocazională, oboseală numai la efort, dar cu semne clare de afecţiune cardiacă la examenul radiologic. Testele de laborator indică anemie moderată, iar în urină se depistează pierderi mici de proteine
- Risc sever: câinii scad în greutate, tuşesc, respiră cu dificultate, la analizele sangvine se constată anemie severă, iar la cele urinare- pierderi masive de proteină.
- Sindromul venei cave – sindromul Caval: câinii care sunt în şoc şi colaps, cu urina închisă la culoare. Viermii sunt vizibili la ecografie şi sunt localizaţi la nivelul orificiului atrio-ventricular drept. Analizele sangvine relevă modificări grave. Aceşti câini sunt în pericol de a muri şi pot fi salvaţi numai prin extragerea viermilor direct de la nivelul cordului printr-o incizie în vena jugulară. Dacă un astfel de câine a fost supus cu succes intervenţiei chirurgicale, trebuie să se aştepte stabilizarea sa şi abia apoi se va încadra în una din primele trei categorii de mai sus.
Cum se previne?
- administrarea odată pe lună a lactonelor macrociclice precum milbemicinul, moxidectinul, selamectinul care sunt prezente în unele deparazitare interne sau externe
- testarea câinilor atât prin testul Knott cât și cu ajutorul testului rapid odată/an (se fac ambele teste ca diagnosticul să fie cât mai precis). Testul rapid detectează o proteină din tractul reproductiv al femelelor gestante. Deci dacă animalul este infestat doar cu viermi masculi sau femele tinere testul rapid este negativ. De asemeni si testul Knott poate fi negativ chiar dacă animalul este infestat (20-30% din animalele infestate sunt negative la test)
Poate apare și la om?
-Dirofilarioza ne poate afecta și pe noi oamenii.
-se poate manifesta ca:
- noduli subcutanați cu localizare la nivelul feței, peretelui toracic, brațelor, abdomenului, zonei genitale;
- dirofilarioza pulmonară care poate evolua asimptomatic sau cu dureri în piept, tuse, febră până la efuziuni pleurale.
- dirofilarioza oculară cu localizări periorbitale, orbitale sau subconjunctivale.
Boala se poate trata?
- dacă este diagnosticată tardiv nu se poate trata.
- în formele incipiente tratamentul este de lungă durată (câteva luni) și costisitor.
- în formele grave se recurge la tratamentul chirurgical (dirofilariile se extrag din cord prin vena jugulară).
