Blocajul urinar este o afecțiune caracteristică motanilor care le pune viața în pericol, fiind considerat o urgență medicală.
Uretra motanilor, spre deosebire de cea a pisicilor, este foarte îngustă și poate fi blocată de dopuri formate din mucus, cristale sau mici calculi urinari aglutinați. Astfel, fluxul de urină poate fi intrerupt total sau parțial, motanul putând elimina doar câteva picături de urină sau nu poate urina deloc.
Cel mai simplu mod de a pune diagnosticul de obstrucție uretrală este prin palpare. În mod normal, la palparea abdomenului, o vezică urinară plină are forma și consistența unui balon umplut cu apă. În cazul motanilor cu blocaj urinar, vezica are forma unei piersici, fiind fermă la palpare.
Dacă blocajul urinar persistă 3-6 zile, ureea care se acumulează în organism va duce la moartea animalului.
După confirmarea diagnosticului de blocaj urinar, medicul veterinar va încerca eliminarea urinei prin presă abdominală ușoară, care uneori, va duce la expulzarea obstacolului. În cele mai multe cazuri însă, motanul va necesita sondaj urinar (cateterizare). Acesta implică plasarea unui cateter (sondă) prin orificiul uretral cu ajutorul căruia dopul care obstruează uretra va fi impins spre vezică unde poate fi dizolvat. Această procedură este dureroasă și uneori este nevoie de sedare. Uneori, blocajul urinar poate fi eliminat cu dificultate sau numai prin intrevenție chirurgicală numită uretrostomie. Din fericire, la cei mai mulți motani cateterizarea este realizată cu succes. Cateterul urinar este cusut de prepuț și rămâne în această poziție pentru câteva zile. Crucial este ca motanul să poarte guler special care-l împiedică să îndepărteze cateterul. Uneori, după cateterism se realizează lavajul vezical, cu scopul de a elimina o parte din cristale, resturi inflamatorii și/sau sânge.
Dacă blocajul persistă mai mult de 24 de ore, toxinele urinare produc semnele intoxicației uremice.
După ce uretra va fi deblocată, va fi evaluat gradul de deshidratare și de intoxicație uremică. Toxinele urinare care se acumulează provoacă frecvent vărsături, greață, pierderea apetitului, tulburări de ritm cardiac, putând pune în pericol viața animalului. Pentru eliminarea acestora și pentru combaterea deshidratării se instituie fluidoterapia. De asemeni, se instituie medicația în scopul calmării durerii și relaxării tractului urinar.
După câteva zile de la sondaj, cateterul este îndepărtat și pacientul este observat pentru recidivă. Se va urmări jetul urinar (care trebuie să fie puternic) și ușurința urinării. Este esențial ca proprietarul să înțelegă faptul că blocajul poate recidiva la o săptămână sau două de la externare. Acest lucru se datorează pe de o parte iritației locale și pe de altă parte calculilor rămași care pot obstrua din nou uretra.
De obicei, tratamentul medicamentos trebuie să fie însoțit de o dietă specială care facilitează dizolvarea calculilor.
